Când eram eu mai mic, mergeam la școală și aveam lecția de română. Când scriam compuneri, eram sfătuiți să le presarăm cu figuri de stil ca să sune frumos. Pentru a născoci figurile de stil, trebuia să citim ca să ne formăm o imaginație și un vocabular care să ne ajute. Unele colege, care se credeau mai frumoase și mai gingașe își făceau chiar și caiețele cu figuri de stil, dar până la urmă au rămas doar cu figurile. Rolul instructiv-educativ al acestor excerciții, fără exces, este unul important, or abilitățile câștigate nu te ajută numai să spui bancuri… Chiar Ionel Teodoreanu mărturisea că nota ”totul în metafore, care urmăreau viteza și lapiditatea. De pildă, scriam: ”fluturii: aplauzele florilor”; ”Luna: acolo se sfârșește tunelul nopții” etc.”