Am comentat o parte din transmisiunile de la Olimpiada la Moldova 1. Am fost unul care nu s-a speriat de provocare – altii mai profesionisti au preferat sa stea in banca lor pentru a-si proteja blazonul. Nu ca m-ar deranja, dar din banca, la masina de tapat e mai recomandat sa inveti ca boxerul Gojan e pugilist, nu halterofil.
Site-urile de stirute si-au revazut conditia – nu vorbesc de o rubrica dedicata, dar de acea reactie intarziata la singura medalie castigata de halterofilul Gojan. Pardon – pugilist. Analistilor clasamentului de medalii pe natiuni – sportul nu tine, neaparat de istorie a popoarelor, vezi Mongolia, sau de pozitia geografica, vezi tarile din Africa (rasistilor) – sportul tine in principal de ce am mentionat in intro.
Am avut certificat medical fortat de imprejurari intrun sistem in care educatia fizica inseamna doar “normative”. Disciplina si sanatate, nu note proaste, menite sa “strice” media generala. Aici incepe fabrica de medalii.

Exercitiu de Independenta – oare fiica lui Porubin a ajuns prezentanda inDependent pe scena?

Pugilistul moldovean a realizat o lupta tactica perfecta, reusind sa taia din elanul asiaticului, care pornea favorit dupa ce il eliminase in optimi pe campionul mondial din 2007 – rusul Vodopyanov. Primele doua runde s-au incheiat la egalitate 1:1, iar mai apoi GOJAN a inceput recitalul de crosee – 4:0, in a III-a repriza si 4:1 – in cea de-a IV-a.

Eroul nostru va intalni in lupta pentru un loc in finala pe mongolul Badar-Uugan Enkhbat.

Revenirea a avut loc la meciul de fotbal feminin Germania-Brazilia, scor final: 0:0. Un meci nu tocmai usor de comentat – ritm lent, executii tehnice putine, greseli multe si pentru a completa opera – niciun gol. Important e sa nu iti pierzi concentrarea si sa fii pregatit sa vorbesti chiar si fara imagine, care, in virtutea celor exprimate mai sus, nu te ajuta deloc. Pana la urma – o misiune de nivel mediu.

A venit mai apoi fantastica ceremonia de deschidere – un exercitiu greu avand in vedere intinderea transmisiunii (4 ore 20 min), incapatanarea organizatorilor de a tine totul in secret… Gurile rele spun ca m-am descurcat, alaturi de Dumitru Antoceanu, iar cele bune pregatesc indemnul din titlu.

Ciclismul devine prima proba, inafara de fotbal, pe care l-am comentat. De fapt, a fost o jumatate de ora din care nu am prea inteles multe, dar am avut sentimentul ca sunt pregatit – unele dificultati tehnice nu mi-au permis sa intru in subiect. Se zice ca am fost stresat – doar o aparenta – chiar nu am avut emotii.

Maine, de la 15 comentez, alaturi de Dumitru Antoceanu, haltere.