Publicat la 14 January 2011; ;
Cand in frumoasa tarisoara se intampla ceva, online-ul da in clocot, iar ciorba devine revolutie. Se produc, cum spune CTP-ul moldav, “cantităţi industriale de texte pretenţioase „pe teme actuale”, dar care nu spun nimic“. Cand apar insa cu adevarat stiri, formatorii de opinie nu se autosesizeaza. Asa s-a intamplat si astazi.
In sedinta de astazi a Parlamentului Republicii Moldova, un deputat a sesizat faptul ca unii colegi de-ai domniei sale au intrat in sala cu… arme!!! Pentru opinia publica din Costa de Fildes sau Tunisia, acest fapt nu ar mira. La noi ar trebui sa mire. Aspiratiile europene atat de vehiculate la Chisinau nu pot fi sustinute de un asemenea comportament din partea celor mai inalti oficiali ai statului. Or tocmai in acest scop s-a si creat institutia Serviciului de Protectia si Paza de Stat, care are printre atributii si “asigurarea protecţiei demnitarilor Republicii Moldova si a membrilor lor de familie“. Apar unele nelamuriri.
Daca deputatii din Parlamentul Republicii Moldova nu au incredere in institutiile publice special create sa-i protejeze pe ei si pe familiile lor, noi ca cetatenii ai acestui frumos stat mai avem motive sa ne simtim protejati de o institutie a MAI-ului creata pentru 4 milioane de oameni? Sa te simti protejat in Republica Moldova, fara sa te fi asigurat cu propriile resurse inseamna sa fii inconstient. Pe serviciul ambulanta inca te poti baza, pe interventia politistilor niciodata. Si unii parlamentarii au realizat acest fapt.
Dintr-un alt punct de vedere, trebuie sa ne dam seama ca atunci cand demnitarii se afla in incinta salii de sedinta, unicii agresori posibili sunt chiar ei, or atat interiorul cladirii, cat si exteriorul acesteia este impanzit de SPST gata sa se ia de oricine traverseaza mai suspect pe la zebra. Nedumerirea este infricosatoare, daca ei se tem intre ei, noi cum ne aparam de ei? Prin statul de drept. Da, da… prin statul de drept datorita caruia parlamentarii intra in sedinta inarmati.
In final, mai inaintam o presupunere care nu are nici un suport real. Unii parlamentari inca sunt impresionati de evenimentele anilor ‘90 in care Sasha Belyi in calitate de lider de grup avea insusi o arma desi era inconjurat de o ceata de persoane responsabile de securitatea sa.
14 January 2011 la 11:50 pm
Domnule Roibu,
Si in opinia mea problema asta are o deosebita gravitate!! Cum de este posibil asa ceva? Vad, ati pus problema corect. Dar cine , care deputati si-au permis asa ceva? O chestie de genul asta spune foarte, foarte multe si trebuie facuta public de societatea civila fara nici o reticenta , remuscare sau retinere!! Daca detineti informatii mai exacte , va rog sa le dati. Am ramas uluit cand am citit stirea , foarte expeditiv data de presa de altfel, dar tot asa la modul de … generalitati picante!!!
15 January 2011 la 3:09 am
Sunt de părere că în parlamentul de la Chişinău e foarte trist.Uite în parlamentul Coreei de Sud,Japoniei,Ucrainei e interesant. Acolo deputaţii fac spectacole OK.De ce nu e interesant, ve-ţi întreba?După cum ştim,ei de faţa lumii se critică,apără diferite poziţii,principii,în spatele camerelor de luat vederi sunt însă buni amici.Ia închipuiţivă că şi-ar atinge cîte una zdravănă în faţa publiculu(adică în Parlament),cînd vor eşi din faţa camerilor de luat vederi, nu-şi vor mai arăta aşanumita bunăcuviinţă de “oameni civilizaţi”,iar susţinătorii lor,ce iau votat într-adevăr se vor convinge că ei sincer le apără poziţia.(mai ales după ce în faţa camerei îşi vor trage ceva zdupaci unul altuia)Nouă,celora ce vizionăm şedinţele de Parlament,precis ne va fi mult mai interesant să vizionăm şedinţele,avînd şi argumente precise că deputaţii noştri ne apără sincer poziţia,nu numai fac teatru în faţa camerelor de luat vederi.(Pentru banii pe careîi primesc,şi-ar putea permite a da/primi şi cîte ceva zdupaci una altuia,mai ales că cu asta şi-ar mai ridica şi reytingul.Numai boxerul comunist Muntean cît ar face,şi poliţia din parlament şi-ar îndreptăţi banii care îi primesc,despărţindu-i)Dragi deputaţi,aşteptăm şouri de la Domniile voastre, viaţa ne dă atîtea ocazii să fim trişti,văzîndu-vă pe D-ră în exerciţiul funcţiunii(după cum v-am sugerat mai sus)ne-am deconecta şi noi de la realităţi, de la scumpiri.Ar fi şi teme noi pentru “Ora de Ras”.Cele bune.
9 August 2011 la 12:15 pm
Great One…
I must say, its worth it! My link, http://blog.sandiegotown.com/constance,thanks haha…