Publicat la 14 August 2009; ; tag-uri: blogosfera, eu, Vorbe
Când eram eu mai mic, mergeam la școală și aveam lecția de română. Când scriam compuneri, eram sfătuiți să le presarăm cu figuri de stil ca să sune frumos. Pentru a născoci figurile de stil, trebuia să citim ca să ne formăm o imaginație și un vocabular care să ne ajute. Unele colege, care se credeau mai frumoase și mai gingașe își făceau chiar și caiețele cu figuri de stil, dar până la urmă au rămas doar cu figurile. Rolul instructiv-educativ al acestor excerciții, fără exces, este unul important, or abilitățile câștigate nu te ajută numai să spui bancuri… Chiar Ionel Teodoreanu mărturisea că nota ”totul în metafore, care urmăreau viteza și lapiditatea. De pildă, scriam: ”fluturii: aplauzele florilor”; ”Luna: acolo se sfârșește tunelul nopții” etc.”
Când eram eu mai mare, scriam pe blog și o făceam în același mod. Adică nu răcneam în gura mare păreri de mare specialist, ci mai degrabă atingeam diplomatic, metaforic subiecte de actualitate și apoi treceam în colțul meu de credință în sportul moldovenesc. Nici diplomații și nici stelarii nu-și simțeau muștile. Astfel încât evitau intro-urile și citeau ”esența”, după care-și istoriseau off-urile de la line-uri. Dacă mergeau cu taxiul, meștereau un post de mare analiști, trăgeau concluzii, dădeau recomandări, prezentau soluții, analizau strategiile de marketing și management și făceau și dregeau… Dacă le zâmbea una pe stradă, era din cauza blogului. Romanticii scriau la mijloc de noapte, iar fanele nu-și doreau decât să… aibă și ele bloguri.Culmea e că acești neinstruiți au devenit adorați într-o țară în care limitarea de libertății de exprimare ar trebui să se aplice și proștilor, nu numai celor care au ceva de spus. Să-i eliminăm!!!
P.S. Nu mai răspund la comentarii decât selectiv și când am chef.
P.P.S. Aștia care poartă la brâu steagul României, nu mai scrieți cu ”șî” și ”fași” că vă spun lui Chirtoacă și nu vă mai ajută la București. Știți voi…
14 August 2009 la 12:55 pm
Imi aduce aminte de “Fii mai simplu si oamenii vor veni la tine” ceva de genul asta. Recunosc ca mai am de lucrat la limbajul meu, si aceste rinduri motiveaza.
Viata e asa cum o percepem noi, schimbam prisma se schimba si perceperea.
14 August 2009 la 2:00 pm
Ca idee, articolul e ok. Sunt cam prea mulţi care habar nu au despre ceea ce scriu şi totuşi o fac… şi se mai dau mari “analişti” (de al “a analiza”) şi specialişti în practic toate domeniile, având în spate (în cl mai bun caz) 2-3 ani de facultate şi zero experienţă…