Dupa ceva mai mult de un an, am revenit in eter, dar si pe ecrane. Nu am emotii, pentru ca am trecut la alta treapta, dar complexitatea Jocurilor Olimpice isi mai spune uneori cuvantul.

Revenirea a avut loc la meciul de fotbal feminin Germania-Brazilia, scor final: 0:0. Un meci nu tocmai usor de comentat – ritm lent, executii tehnice putine, greseli multe si pentru a completa opera – niciun gol. Important e sa nu iti pierzi concentrarea si sa fii pregatit sa vorbesti chiar si fara imagine, care, in virtutea celor exprimate mai sus, nu te ajuta deloc. Pana la urma – o misiune de nivel mediu.

A venit mai apoi fantastica ceremonia de deschidere – un exercitiu greu avand in vedere intinderea transmisiunii (4 ore 20 min), incapatanarea organizatorilor de a tine totul in secret… Gurile rele spun ca m-am descurcat, alaturi de Dumitru Antoceanu, iar cele bune pregatesc indemnul din titlu.

Ciclismul devine prima proba, inafara de fotbal, pe care l-am comentat. De fapt, a fost o jumatate de ora din care nu am prea inteles multe, dar am avut sentimentul ca sunt pregatit – unele dificultati tehnice nu mi-au permis sa intru in subiect. Se zice ca am fost stresat – doar o aparenta – chiar nu am avut emotii.

Maine, de la 15 comentez, alaturi de Dumitru Antoceanu, haltere.

Următeşte răspunsurile la acest articol prin RSS 2.0 sau poţi plasa chiar tu un comentariu şi continua (trackback) aceasta temă la tine pe blog.